In ultima vreme am auzit din ce in ce mai des intrebarea "De ce iubim Romania?". Astazi e 1 decembrie, Ziua Nationala a Romaniei, a romanilor de pretutindeni. Astfel am avut ocazia sa ascult foarte multe raspunsuri la aceasta intrebare. Unele m-au inspirat, m-au motivat si m-au facut sa imi pun alte intrebari iar altele m-au intristat. Astfel mi-am pus si eu din ce in ce mai serios aceasta intrebare: "De ce iubesc Romania?"
Eu cred ca elementul esential ce ne defineste pe noi, oamenii, este insasi faptul acesta de a fi om. Apoi urmeaza nationalitatea, etnia, religia, sufletul, corpul si asa mai departe ... ordinea nu are importanta. Fiecare ne nastem cu parinti, cu ochi, cu par, cu o anumita gandire sau o anumita religie. Fiecare dintre noi este fericit sa aiba macar unul din aceste lucruri. Ne intrebam de ce nu am avut alti parinti, de ce nu avem alta culoare la ochi, de ce suntem tigani sau de ce avem 1.60 inaltime? Nu! Sunt lucruri pe care le luam ca atare si pe care suntem multumiti sa le avem. La fel este si cu nationalitatea! Eu cred ca noi suntem romani cu un scop anume. La fel de bine am putea fi africani sau nemti. Fiecare se naste cu o nationalitate pe care trebuie sa si-o asume si trebuie sa fie mandru de ea. Povestea asta cu tarile este ca un buchet de flori compus dintr-o diversitate de specii: fiecare are particularitatile ei dar scopul lor este acelasi: sa aduca fericirea. Este drept ca uneori exista diverse incompatibilitati intre flori, dar acestea aduc urmari negative doar cand un vant strain duce polenul otravitor catre celelalte flori. Asadar, atat timp cat vantul este pastrat la distanta, diversitatea buchetului va aduce fericire.
Este drept ca nu trecem prin momente tocmai bune dar tocmai acest lucru ar trebui sa ne intareasca. Cred ca ar trebui sa nu mai acordam atata atentie stirilor de la ora 5, primarilor arestati, zgomotului de pe strada sau altor realitati mai putin placute. Acestea exista, dar ar trebui tratate diferit. Pentru majoritatea problemelor nu mai exista o singura cauza. S-a creeat un sistem complex cu multe puncte negre ce poate fi vindecat doar printr-un efort colectiv pe termen lung. Schimbarea poate veni numai de la noi, de la fiecare roman. Imi vin in minte povestirile bunicului despre Romania din anii '20-'30. Nu o sa pot uita niciodata cum imi povestea cum un vecin sacrifica cate o oaie saptamanal iar taranii aveau grija sa isi imparta bucatile cele mai bune prin rotatie. Faceau acest lucru in mod natural, din respect reciproc. La fel se ajutau la muncile gospodaresti. Aceeasi unitate o aveau si seara cand se intalneau la un pahar de vorba. Toate acestea erau posibile doar datorita faptului ca aveau incredere, incredere in ei insisi, dar si in cei din jurul lor. Increderea este poate cel mai important lucru pe care l-am pierdut. Cred cu tarie ca daca romanii si-ar recastiga increderea, lucrurile ar capata o forma mult mai frumoasa. De asemenea, sunt convins ca increderea se castiga prin demnitate, iar demnitatea se castiga prin lucruri marunte. Este de datoria noastra sa daruim respect celor din jurul nostru, sa invatam sa iertam, sa fim responsabili, sa daruim rabdare, zambete si intelegere, plecand de la cele mai mici gesturi pana la cele mai marete fapte.
In inchere va propun sa vizionati cateva povesti din care avem de invatat:
* O imagine a Kenyei prezentata de Ory Okolloh la TED asupra careia s-ar putea face analogii cu Romania. Pentru subtitrare alegeti aici.
* Un interviu despre Romania, identitate si dragoste de tara cu Kevin Costner:
* Iar daca considerati ca celebritatile au o alta viata, atunci priviti-l pe nebunul american Sam. (Vezi aici)
Multumesc Romania! La Multi Ani Romania! La Multi Ani dragi romani!
Respecte,
Bale(anu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu