Teatrul labirint este o forma prin care spectatorul experimenteaza ,de-a lungul parcurgerii labirintului,diverse etape ,momentele fiind legate logic ,afectiv, psihologic,de experiente personale si culturale.Intrarea in labirint este inceputul unei calatorii cu tine insuti ,in care esti ghidat de propriile trairi antrenate de *constructorii de emotii*,realizatorii acestei experiente de neuitat.
Am pasit emotionata in labirint si curioasa pentru ca nu aveam idee de cele ce urmau.Imi aduc foarte bine aminte fiecare moment si cum incercam sa fac abstractie de locul in care ma aflam de persoanele ale caror voci le stiam atata de bine si intram in stare indusa de cei ca ma purtau departe foarte departe in trecut.Am intrat in jocul lor ,jocul amintirilor (cantecele mamei,leganatul ,invatatoarea )jocul senzatiilor(atingerea pietrelor ,ierbii,apei )si am primit lectii de viata acestia punand in evidenta influenta banilor ,senzatia pe care o ai atunci cand ai multi bani in mana etc.
In 30 de minute cat a durat gasirea iesirii din labirint, am ras ,am plans,am dansat, am auzit zgomote (pasi ,lucruri care se sparg)am simtit cum pasesc pe panza si dintr o data pe pietre am simtit fara sa vad cum pleaca oameni de langa mine cum sunt trasa dintr o parte in alta...ma pierdusem, mai bine spus, ma rupsesem de tot ,eram intr-un film al vietii mele regizat de realizatori dar in care eram personajul principal,un personaj care nu si stia rolul dar se lasa purtat de emotii in sus si-n jos trecand de la extaz la agonie.
Este doar un rezumat si sunt doar cuvinte ,iar cum adesea ce simti nu poti explica prea bine in cuvinte vreau doar sa zic ca as repeta experienta din nou si din nou pentru ca simt ca nu am *gustat* din plin ce mi-a fost oferit.
