Remember

Vă propun să îl comemorăm azi pe poetul care şi-a câştigat dreptul la timp pe 31 martie, acum 78 de ani. Acel poet care şi-a învăţat cuvintele să iubească, arătându-le inima. Acel poet care a avut mereu o viziune a sentimentelor. Haideţi să ne bucurăm împreună de o poezie din creaţia lui Nichita Stănescu, căci despre el este vorba, după cum v-aţi dat seama.

Viata mea se iluminează

Parul tau e mai decolorat de soare,
regina mea de negru si de sare.

Tarmul s-a rupt de mare si te-a urmat
ca o umbra, ca un sarpe dezarmat.

Trec fantome-ale verii în declin,
corabiile sufletului meu marin.

Si viata mea se ilumineaza,
sub ochiul tau verde la amiaza,
cenusiu ca pamantul la amurg.
Oho, alerg si salt si curg.

Mai lasa-mă un minut.
Mai lasa-mă o secunda.
Mai lasa-mă o frunza, un fir de nisip.
Mai lasa-mă o briza, o unda.

Mai lasa-mă un anotimp, un an, un timp.


Special pentru Mădăshine C. , by M.O.